Zemeş - radiografie 2011

         Pentru ticluirea tratamentului, ai nevoie de un diagnostic. Asta dacă vrei să te vindeci rapid şi fără complicaţii... Alternativa ar reprezenta-o tratamentul „după ureche” care, chiar dacă are mulţi adepţi, este mai mult decât ineficientă, chiar dăunătoare.

         Ce legătură are boala şi tratamentul ei cu localitatea noastră mult iubită? Păi are... Pentru că, de niscaiva ani încoace, sărăcuţa de ea gâfâie într-una, ca o mocăniţă pe aburi care pare prea mică pentru puhoiul de oameni care o apasă. Gâfâitul localităţii îl auzim cu toţii, dar ne place să credem că aşa cum a apărut, va şi dispărea, pentru că, nu-i aşa?, cineva este plătit să aibă grijă de ea...

         Haideţi să efectuăm o sumară radiografiere a localităţii, pentru o mai bună înţelegere a problemelor care au condus la oboseala cronică în care se zbate de mai bine de cinci ani.

         Să începem cu cei care-ar trebui să sfinţească locul: cele aproape cinci mii de suflete. Bineînţeles că, pentru a fi în ton cu trendul ţării şi al continentului, majoritatea populaţiei este îmbătrânită. Natalitatea se reflectă în numărul, din ce în ce mai mic, al preşcolarilor. Din acest motiv s-a închis o şcoală ( cea din „Topliţă”-satul Bolătău) şi urmează, în scurt timp,o a doua: cea din Pietrosu.

         Ocupaţiile localnicilor sunt diverse, sublime, dar aproape că lipsesc cu desăvârşire. Pe lângă cele câteva suflete care mai slugăresc pe domeniul Petromului, mai sunt câţiva temerari care fac naveta înspre oraş(e), pentru un colţ de pâine şi o carte de muncă, chiar dacă, la sfârşitul lunii, atunci când trag linie, mai mereu, ies pe minus. „Asta e! Decât să stai şi să te trezeşti la bătrâneţe fără pensie, mai bine mergi la serviciu, chiar dacă nu rentează!”. Bineînţeles că nu am uitat de cei care slujesc interesele patronilor investitorilor locali. Pentru că, da!, în localitate, mai avem câţiva brutari, tâmplari şi lucrători comerciali. În rest, Dumnezeu cu mila! O droaie de şomeri, o altă claie de persoane care au ieşit de mult din evidenţele AJOFM-ului, şi tineri care, la aproape treizeci de ani, nu au nicio zi lucrată „pe cartea de muncă”.

         Din ce trăiesc cei care, cel puţin teoretic, nu au niciun venit? Păi simplu: din împrumuturi! Astfel, în fiecare zi, o bună parte din ei iau drumul pădurii şi împrumută lemn din ea pentru a-şi putea acoperi costurile legate de „coşul zilnic”. Mai spre seară, merg să împrumute gazolină din conductele Petrom, pe lângă care, dacă tot au plecat de-acasă, mai împrumută şi fier, fie el vechi sau nu. Dacă „le bat lingurile în stomac”, nu trebuie să se descurce?

         Unde sunt investitorii care ar trebui să înfiinţeze locuri de muncă? Probabil că aşteaptă, undeva la intrarea în localitate, marea asfaltare promisă de edilii locali şi judeţeni. Să aştepte... Şi noi aşteptăm.

         Că tot pomenisem de investitori... În însorita noastră localitate suntem onoraţi să fim contemporani cu câţiva dintre ei: unul deţine o brutărie, altul o fabrică de mobilă ( gâfâitul ei mai că îl acoperă pe cel al localităţii), un altul o spălătorie auto ( 8 lei exteriorul) şi vreo doi investesc în exploatarea lemnoasă. Doamne-ajută!, să le meargă afacerile, pentru că altfel se îngroaşă numărul împrumutătorilor.

         Din punctul de vedere al lăcaşelor de cult, stăm bine. Chiar prea bine, îndrăznim să spunem, cu speranţa că Cineva, acolo sus, nu se va supăra pe noi. Astfel, pe teritoriul localităţii sunt construite  şapte biserici ( una catolică) şi o mănăstire. Canale de comunicare cu Domnul ar fi... Numai că, de atâţia ani, cea mai mare doleanţă a noastră rămâne fără rezolvare. Poate că am uitat să ne rugăm, pentru că infrastructura este (acolo unde-i şi este locul dealtfel) la pământ. Am ajuns să ne roadem unghiile de invidie, atunci când citim câte ceva despre Imperiul Roman. Ce drumuri! Şi asta acum mai bine de două mii de ani. Edilii se întrec în promisiuni deşănţate, visând la locurile parangheliei de după alegerile din iunie, anul viitor. Cocoşaţi, bucălaţi, feţi frumoşi, analfabeţi, semidocţi, pseudointelectuali, toţi vor să-şi ungă unghiile negre cu miere. Până la urmă, cei mai mulţi dintre ei, au maşini puternice, cumpărate, bineînţeles!, din bani câştigaţi cinstit, care nu simt diferenţa dintre un drum şi un pseudodrum. Restul, în speţă prostimea, să aştepte până la următoarele alegeri!

         Să revenim însă la oile noastre... Primăria Zemeş. Nota şase! Nu am acordat-o noi, ci chiar primarul localităţii. Un aparat administrativ greoi, ineficient şi foarte costisitor. Aici ar trebui să-şi găsească alinare şuieratul bolnăvicios al comunei. Dar, de unde? V-aţi găsit! Cine să se ocupe de ea? Credeţi că există un plan de dezvoltare al localităţii? Nu avem pretenţia ca el să fie pus în aplicare, pentru că nu are cine, dar baremi să existe. Vă spunem că nu există... Carpe diem! La ce bun să ne preocupăm de viitor? Am pierde prezentul...

         Şi totuşi când nimic nu pare să meargă, hop!, apare mama natură care ne trage de mânecuţe pentru a ne îndrepta atenţia spre peisajele deloc de neglijat pe care ni le oferă, cu generozitate, localitatea noastră. Intervine, însă, aceeaşi problemă: infrastructura. Cum să ajungi la ele, când şapte kilometri amărâţi îi parcurgi într-o jumătate de oră?

         Am cam ajuns la finalul radiografierii... Populaţie îmbătrânită, şomeri, împrumutători, infrastructură inexistentă, aparat administrativ ineficient. Parcă începem să desluşim cauzele respiraţiei bolnăvicioase a localităţii. E şi ăsta un început... Avem conturat un diagnostic. Cu el o să şi rămânem, pentru că cei care ar trebui să prescrie un tratament, aşteaptă doar alegerile. Lăsaţi că, peste câţiva ani, şi cei care mai suntem încă tineri vom îmbătrâni şi vom deveni noi înşine cauze ale simptomelor bolnăvicioase amintite mai sus, uitând că plătim, cu bani grei, funcţionari publici, deputaţi, senatori, preşedinţi, care ar trebui să se ocupe de găsirea şi aplicarea unui tratament. Speranţa moare ultima!

        

        

        

Ciocoii vechi şi... noi

         „ [...] Astfel, oricari ar fi reformele în cari se îmbracă viaţa publică şi orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este acelaşi ca şi în trecut. A-l boteza din nou pe un om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri. Singura schimbare, nu de esenţă, o aflăm numai în înmulţirea oligarhilor şi în înrăutăţirea lor. Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituţia a făcut din progenitura foarte numeroasă a acestora o pătură oligarhică şi mai mare. Pentru aceşti oameni există statul român. Ei îl stăpânesc şi-l esploatează; despre o ridicare a stării de cultură a poporului, despre îmbunătăţirea existenţei lui morale ori materiale nu e nici vorbă. Casa ţăranului e durată (n.r. construită) astăzi ca acum 500 de ani, plugul lui e acelaşi ca sub Mircea Vodă, pe când plugăria era o ocupaţie secundară şi păstoria cea dentâi. Iar deosebirile, câte sunt, sunt toate în rău. Pe lângă sărăcie se adaogă o degenerare din ce în ce mai simţită a rasei şi mână-n mână cu aceasta merge creşterea mortalităţii şi scăderea naşterilor.

Mariana Gheorghe - preşedinte Petrom

................................................................................................................................................

         [...] Care e cauza tuturor relelor acestora? Declasarea, nepotrivirea organizaţiei sociale cu starea economică şi cu stadiul de cultură a poporului. I se ia, i se tot ia, şi lui nu i se dă nimic în schimb. Pripa cu care s-au introdus reformele, netemeinicia lor, libertatea dată miilor de Caradale de-a trăi fără muncă din esploatarea claselor producătoare, lefuri şi sinecure, întreprinderi fără capăt de lucrări costisitoare fără nici un folos direct pentru mase, sutele de vagoane făcute pentru a introduce în ţară mii de consumatori străini împreună cu mărfurile lor, c-un cuvânt lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate din Cariadgii şi Basmangii, lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor şi pentru a le face traiul  cât de neted şi de moale în ţara nimănui, căci numai ca firmă mai e a noastră.

         Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşază în ţară. Cu timpul vor deveni poate cetăţeni buni ai acestui stat. Dar ca de dragul lor să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e neauzit şi neînţeles.”

                                                                 Sursa : Mihai Eminescu – Publicistică

         P.S. : Supărător de actual textul, nu?

Petrom şi ... gogoplata !

      Se numeşte Andrei şi are doar ... şase ani şi opt luni . În septembrie va păşi în clasa întâi . Crede că tot în Zemeş . Aşa i-au spus părinţii , pentru a-l ajuta să suporte mai bine schimbarea radicală survenită ca urmare a evacuării din decembrie , anul trecut . Nu înţelege de ce " oamenii mari " nu rezolvă problema gazelor , pentru a se putea întoarce acasă . Doar : "casa mi-a fost lăsată de «taia» !" . Dacă cineva îi " dărâmă " casa , atunci " chiar că-l va bate" !

      E vorba , de fapt , de drama familiilor evacuate , văzută prin ochii unui puşti de şase ani ş'un pic ... Unii dintre d-voastră veţi spune că a fost " instruit " să vorbească aşa . Posibil , dar puţin probabil ... Pentru că , dacă veţi urmări cu atenţie imaginile următoare , veţi putea observa că , exceptând doza normală de subiectivism , Andrei creionează situaţia foarte " curat " , fără să lase loc de interpretări : cine greşeşte , plăteşte ! Câteva scheme de wrestling şi ... totul s-ar rezolva . :) Numai că el este prea mic pentru nişte oameni atât de mari . " Dac-aş fi fost mai mare !" ...

     P.S. : "Gogoplata" este o schemă de luptă , folosită adesea în wrestling , care constă în sufocarea adversarului cu ajutorul picioarelor . Interesantă sugestie ... Chiar tentantă ! :)

     

Să-nceapă jocul !

      Aşa cum v-am promis , vom posta , în sfârşit  :) , interviul acordat , cu multă amabilitate , de stimabilul localităţii Zemeş , d-l Ioan Şelaru . De-a lungul acestui interviu veţi putea afla , în caz că nu ştiaţi deja , realizările şi nerealizările edilului în cei aproape şapte ani de " cârmuire "( ne-am gândit la marinerul care conduce partidul din care face parte şi stimabilul ) . Deasemenea , nu sunt ocolite nici alte subiecte mai delicate : învăţământul zemeşean , aparatul administrativ al Primăriei ( i se acordă chiar o notă ) , gospodăriile evacuate , poluarea cu ţiţei a localităţii etc. Urmăriţi până la capăt interviul şi veţi avea surpriza să găsiţi  un primar mai sincer ca de obicei , care , spunem noi , îşi joacă ultima carte în cadrul Primăriei Zemeş ( s-ar putea să fie asul de treflă ) .

    Vom comenta mai multe despre acest interviu , într-o postare viitoare . Până una-alta , înainte să aruncaţi cu pietre în cineva , vă mai spunem că eternul contracandidat ( d-l Dudău ) a refuzat " politicos " interviul . Noi suntem siguri însă că onorabilul patron va trece peste emoţiile primăvăratice şi că va participa , cu dragă inimă , la demersul iniţiat de noi . Ar fi păcat ca zemeşenii să nu poată să-şi facă o părere despre viitorii candidaţi la 

fotoliul de lider al Primăriei Zemeş . 

    P.S. : Îi mulţumim , din suflet , d-lui Cristi Bocancea pentru ajutorul acordat la realizarea acestui interviu .

Sărbători Fericite !

     Cu ocazia Sfintelor Sărbători , vă dorim multă linişte sufletească şi ... drumuri bune !

Zemeş - vin sărbătorile !

    La fel ca şi în anii trecuţi , odată cu intrarea in luna decembrie , au apărut , in Zemeş , ornamentele de iarnă ( aceleaşi dintotdeauna ) . Totuşi , pomul de iarnă din zona complexului pare ales mai cu grijă , poziţia lui fiind destul de verticală , spre deosebire de anii trecuţi  , în care vârful acestuia se încăpăţâna sa anticipeze starea profund bahică a câtorva participanţi la " sărbătorile comunei " . Părculeţul din zona poştei se bucură de o iluminare adecvată perioadei prin care trecem , nedorindu-se , probabil , nici deranjarea faunei găzduită de acesta .
    În privinţa ornamentelor stradale , nu ştiu câte se pot spune , ele constând  doar în " furtunuri luminoase " aşezate pe nişte grilaje metalice . Partea bună a acestei acţiuni concentrate de " iluminare "  a comunei constă în faptul că ea , deşi sărăcăcioasă , va ţine până prin luna martie ( pentru a nu discrimina creştinii de rit vechi precum şi pe cei care , cufundaţi în aburii ţuiculiţei , asociază zăpada cu sărbătorile de iarnă , sărbătorindu-le astfel în toate lunile cu zăpadă ) .
   În ceea ce priveşte  mica  "sărbătoare montană " organizată , de ceva ani încoace , în această perioadă a anului , veştile sunt bune : se va ţine şi anul acesta . Deşi este criză , s-a hotărât , în unanimitate , că voturile sunt mai importante . Nu vor lipsi , bineînţeles , artificiile , care vor fi lansate , cu mult aplomb , de înşişi edilii comunei , curăţându-se , în acest sens , trotuarele aşezate la oareşice înălţime , pentru o mai bună vizibilitate electorală precum şi pentru a încuraja câteva şomere ale comunei ( dornice totuşi de muncă ) să facă ceea ce ştiu dânsele mai bine .
      Nu vor lipsi nici celebrii comercianţi de mici , cârnaţi şi " grade " ( aţi ghicit : aceiaşi ca întotdeauna ) care vor face tot ceea ce ţine de dânşii pentru a întreţine o atmosferă idilică , specifică sărbătorilor , presărată cu haulite şi înjurături zemeşene ( în interpretarea inconfundabilă a corului " votacilor " zemeşeni , răsplătiţi , mai apoi , cu lăzi de bere plătite de aceiaşi edili , gijulii cu aproapele lor ) .
      Dacă toate acestea nu v-au convins să onoraţi cu prezenţa sărbătoarea electo... pardon!...  montană a comunei , atunci nu pot decât să vă felicit pentru simţul civic pe care, se pare că , încă îl mai aveţi şi să vă doresc , de pe acum , sărbători fericite alături de cei dragi d-voastră !

Primarul activ . :))








P.S. :  Păi se poate , " Bogdane " ?  Cu mici si bere vrei mata' să ne cumperi ? :))