luni, 1 august 2011

Epoca de aur...

   În plină democraţie, devenim nostalgici după ... epoca de aur. Nu pentru că ar fi fost o perioadă fastă pentru noi, ci pentru că atunci cel puţin aveai cui să te plângi. Te plângeai tovarăşului secretar şi problema era ca şi rezolvată. Acum însă, doamna democraţie îţi oferă posibilitatea să te plângi oricui şi oricât... Cu ce folos  însă ?          
          Autorităţile locale zemesene, mână-n mână cu cele judeţene, încearcă din  răsputeri să ajute Petromul să iasă basma curată în cazul evacuării celor treizeci de suflete. Astfel, deşi reprezentanţii familiilor s-au întors la casele lor, de mai bine de o săptămână, prefectul, susţinut de şefii Jandarmeriei Bacău, susţine contrariul. Păi, cum altfel? Doar n-o fi... (aşa cum este de fapt), să raporteze situaţia reală din localitate. Cum să-şi pună mititeluţul de el funcţia în pericol, raportând situaţia disperată a unor oameni care trăiesc, de mai bine de opt luni, ca nişte animale hăituite de gonacii administraţiei băcăuane?De fapt, situaţia stă în felul următor: de pe data de 20.07.2011, oamenii s-au întors la casele lor, cu excepţia copiilor şi a persoanelor cu diferite afecţiuni medicale, şi au făcut cereri de rebranşare a locuinţelor la reţelele de energie electrică şi gaze de sondă (pentru că, de fapt, asta plătim de atâţia ani, ca proştii). În acest timp, „autorităţile” locale se tot ascund în spatele unor aşa-zise parteneriate, hărţuindu-i pe „sinistraţi” prin declaraţii mai mult decât tendenţioase, acordate cu nonşalanţă ziarelor locale.
         Haideţi să vedem în ce constă parteneriatul mult iubit... Este vorba de o „mânăreală” comunistoidă între Prefectura judeţului Bacău, Primăria Zemeş, Petrom- OMV şi Habitat Comăneşti. Acest parteneriat are ca obiectiv construirea de locuinţe pentru cei afectaţi de acumularea de gaze. Nimic rău până aici, veţi spune! Nu vă pripiţi..
Înainte de a construi ceva, e nevoie de... teren. Ori, până acum nu s-au propus decât variante nesustenabile, care au fost retrase atunci atunci când cei evacuaţi au cerut efectuarea unui studiu geotehnic. Se pare că, până la urmă, „binevoitorii” au localizat un teren, tot în localitatea Zemeş, undeva în spatele Şcolii Ştefan cel Mare. Oamenii au cerut iarăşi efectuarea unui studiu geotehnic, care să le garanteze siguranţa locuirii acolo. Ca răspuns, li s-a zis : „dacă vreţi studiu, plătiţi-l!”. Cu ce?
         În acest aşa-zis parteneriat, Primăria Zemeş ar trebui să suporte cheltuielile legate de autorizaţiile de construire, iar Prefectura să mijlocească obţinerea fondurilor guvernamentale necesare construirii a 60 m.p. din fiecare locuinţă evacuată. Restul materialelor, ar urma să fie „suportate” de către S.C. OMV-Petrom S.A.. Cu alte cuvinte, societatea de exploatare petrolieră, titularul de acord petrolier pe comuna Zemeş, ar scăpa basma curată, participarea sa la acest parteneriat dorindu-se a fi prezentată ca o acţiune umanitară şi nicidecum ca o recunoaştere a vinei, cu toate că expertizele efectuate indică clar responsabilitatea firmei pentru evenimentul petrecut în decembrie anul trecut.
         Mai mult decât atât, înainte de fiecare vizită efectuată la Zemeş, d-l prefect Scripăţ avea grijă să treacă pe la sediul societăţii petroliere, de unde-şi lua notiţe cu ceea ce trebuia făcut în vederea absolvirii gigantului de orice vină. Se zvoneşte că de modul în care va reuşi să scoată din încurcătură Petromul, va depinde cariera lui politică...
         Pentru că tot am ajuns la oameni politici, haideţi să vă oferim şi câteva nume care au promis marea cu sarea, dar nu au făcut decât să se folosească de sărmanii oameni pentru a mai obţine niscaiva favoruri de la societatea petrolieră: deputat Iancu Iulian (PSD), deputat Gherasim Vasile (PD-L), Berca Gabriel ( preşedinte organizaţie PD-L Bacău), Hrebenciuc Viorel ( deputat PSD). Dintre aceştia, cea mai mare notorietate o are, de departe, sforarul politicii româneşti, d-l Hrebenciuc. Acesta era prefect de Bacău, în momentul producerii alunecării de teren din 1992. Nimeni nu cunoaşte mai bine ca el dedesupturile înţelegerilor făcute atunci între autorităţile locale şi Petrom. De acestea a depins şi cariera lui politică. Ceea ce ştim este faptul că reprezentanţii familiilor evacuate s-au întâlnit cu domnia sa, în Bacău, la sediul partidului socialist. „- In 20 de zile se rezolvă!”. Asta se întâmpla acum mai bine de trei luni de zile.
         Cât despre d-l Berca, ce să mai spunem?  E de ajuns să îl priveşti în ochi (asta dacă reuşeşti) câteva minute...
         Să vă mai povestim despre cât de mult au fost ajutaţi oamenii de către preoţii din localitate? Mai bine nu, pentru că n-am avea ce să povestim. Până şi slujba efectuată, la rugăminţile familiilor evacuate, a costat 60 Ron. Singurul care a refuzat banii, a fost preotul din Pietrosu.
         Pentru a sintetiza puţin, în cele opt luni scurse de la evacuare, s-a încercat doar îngenuncherea celor 31 de suflete, nicidecum rezovarea corectă a problemei. Instituţiile publice au aplicat cu precizie chirurgicală directivele Petrom-ului, lăsându-i pe „sinistraţi” de izbelişte. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a ţinut cu ei... La ce bun? Ce-ar fi avut de câştigat, de pe urma lor?
         În loc de concluzii, vă oferim spre vizionare câteva imagini surprinse săptămâna trecută...


        
         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu