Hitler şi Primăria Zemeş

          Ţinem să vă precizăm, de la bun început, că imaginile pe care le veţi vedea, în continuare, sunt şocante şi reprezintă o ameninţare reală la adresa Primăriei Zemeş. :)

          Se pare că însuşi liderul nazist, de acolo unde este acum, pregăteşte un asalt fulger asupra Primăriei, alertat fiind de imaginile prezentate pe blogul nostru, care evidenţiau afinităţile funcţionarilor publici zemeşeni pentru petrecerile efectuate în timpul programului de lucru.

        P.S. : Să se mai spună că nu ţinem la d-voastră, dragi funcţionari de nota şase !

Zemeş - radiografie 2011

         Pentru ticluirea tratamentului, ai nevoie de un diagnostic. Asta dacă vrei să te vindeci rapid şi fără complicaţii... Alternativa ar reprezenta-o tratamentul „după ureche” care, chiar dacă are mulţi adepţi, este mai mult decât ineficientă, chiar dăunătoare.

         Ce legătură are boala şi tratamentul ei cu localitatea noastră mult iubită? Păi are... Pentru că, de niscaiva ani încoace, sărăcuţa de ea gâfâie într-una, ca o mocăniţă pe aburi care pare prea mică pentru puhoiul de oameni care o apasă. Gâfâitul localităţii îl auzim cu toţii, dar ne place să credem că aşa cum a apărut, va şi dispărea, pentru că, nu-i aşa?, cineva este plătit să aibă grijă de ea...

         Haideţi să efectuăm o sumară radiografiere a localităţii, pentru o mai bună înţelegere a problemelor care au condus la oboseala cronică în care se zbate de mai bine de cinci ani.

         Să începem cu cei care-ar trebui să sfinţească locul: cele aproape cinci mii de suflete. Bineînţeles că, pentru a fi în ton cu trendul ţării şi al continentului, majoritatea populaţiei este îmbătrânită. Natalitatea se reflectă în numărul, din ce în ce mai mic, al preşcolarilor. Din acest motiv s-a închis o şcoală ( cea din „Topliţă”-satul Bolătău) şi urmează, în scurt timp,o a doua: cea din Pietrosu.

         Ocupaţiile localnicilor sunt diverse, sublime, dar aproape că lipsesc cu desăvârşire. Pe lângă cele câteva suflete care mai slugăresc pe domeniul Petromului, mai sunt câţiva temerari care fac naveta înspre oraş(e), pentru un colţ de pâine şi o carte de muncă, chiar dacă, la sfârşitul lunii, atunci când trag linie, mai mereu, ies pe minus. „Asta e! Decât să stai şi să te trezeşti la bătrâneţe fără pensie, mai bine mergi la serviciu, chiar dacă nu rentează!”. Bineînţeles că nu am uitat de cei care slujesc interesele patronilor investitorilor locali. Pentru că, da!, în localitate, mai avem câţiva brutari, tâmplari şi lucrători comerciali. În rest, Dumnezeu cu mila! O droaie de şomeri, o altă claie de persoane care au ieşit de mult din evidenţele AJOFM-ului, şi tineri care, la aproape treizeci de ani, nu au nicio zi lucrată „pe cartea de muncă”.

         Din ce trăiesc cei care, cel puţin teoretic, nu au niciun venit? Păi simplu: din împrumuturi! Astfel, în fiecare zi, o bună parte din ei iau drumul pădurii şi împrumută lemn din ea pentru a-şi putea acoperi costurile legate de „coşul zilnic”. Mai spre seară, merg să împrumute gazolină din conductele Petrom, pe lângă care, dacă tot au plecat de-acasă, mai împrumută şi fier, fie el vechi sau nu. Dacă „le bat lingurile în stomac”, nu trebuie să se descurce?

         Unde sunt investitorii care ar trebui să înfiinţeze locuri de muncă? Probabil că aşteaptă, undeva la intrarea în localitate, marea asfaltare promisă de edilii locali şi judeţeni. Să aştepte... Şi noi aşteptăm.

         Că tot pomenisem de investitori... În însorita noastră localitate suntem onoraţi să fim contemporani cu câţiva dintre ei: unul deţine o brutărie, altul o fabrică de mobilă ( gâfâitul ei mai că îl acoperă pe cel al localităţii), un altul o spălătorie auto ( 8 lei exteriorul) şi vreo doi investesc în exploatarea lemnoasă. Doamne-ajută!, să le meargă afacerile, pentru că altfel se îngroaşă numărul împrumutătorilor.

         Din punctul de vedere al lăcaşelor de cult, stăm bine. Chiar prea bine, îndrăznim să spunem, cu speranţa că Cineva, acolo sus, nu se va supăra pe noi. Astfel, pe teritoriul localităţii sunt construite  şapte biserici ( una catolică) şi o mănăstire. Canale de comunicare cu Domnul ar fi... Numai că, de atâţia ani, cea mai mare doleanţă a noastră rămâne fără rezolvare. Poate că am uitat să ne rugăm, pentru că infrastructura este (acolo unde-i şi este locul dealtfel) la pământ. Am ajuns să ne roadem unghiile de invidie, atunci când citim câte ceva despre Imperiul Roman. Ce drumuri! Şi asta acum mai bine de două mii de ani. Edilii se întrec în promisiuni deşănţate, visând la locurile parangheliei de după alegerile din iunie, anul viitor. Cocoşaţi, bucălaţi, feţi frumoşi, analfabeţi, semidocţi, pseudointelectuali, toţi vor să-şi ungă unghiile negre cu miere. Până la urmă, cei mai mulţi dintre ei, au maşini puternice, cumpărate, bineînţeles!, din bani câştigaţi cinstit, care nu simt diferenţa dintre un drum şi un pseudodrum. Restul, în speţă prostimea, să aştepte până la următoarele alegeri!

         Să revenim însă la oile noastre... Primăria Zemeş. Nota şase! Nu am acordat-o noi, ci chiar primarul localităţii. Un aparat administrativ greoi, ineficient şi foarte costisitor. Aici ar trebui să-şi găsească alinare şuieratul bolnăvicios al comunei. Dar, de unde? V-aţi găsit! Cine să se ocupe de ea? Credeţi că există un plan de dezvoltare al localităţii? Nu avem pretenţia ca el să fie pus în aplicare, pentru că nu are cine, dar baremi să existe. Vă spunem că nu există... Carpe diem! La ce bun să ne preocupăm de viitor? Am pierde prezentul...

         Şi totuşi când nimic nu pare să meargă, hop!, apare mama natură care ne trage de mânecuţe pentru a ne îndrepta atenţia spre peisajele deloc de neglijat pe care ni le oferă, cu generozitate, localitatea noastră. Intervine, însă, aceeaşi problemă: infrastructura. Cum să ajungi la ele, când şapte kilometri amărâţi îi parcurgi într-o jumătate de oră?

         Am cam ajuns la finalul radiografierii... Populaţie îmbătrânită, şomeri, împrumutători, infrastructură inexistentă, aparat administrativ ineficient. Parcă începem să desluşim cauzele respiraţiei bolnăvicioase a localităţii. E şi ăsta un început... Avem conturat un diagnostic. Cu el o să şi rămânem, pentru că cei care ar trebui să prescrie un tratament, aşteaptă doar alegerile. Lăsaţi că, peste câţiva ani, şi cei care mai suntem încă tineri vom îmbătrâni şi vom deveni noi înşine cauze ale simptomelor bolnăvicioase amintite mai sus, uitând că plătim, cu bani grei, funcţionari publici, deputaţi, senatori, preşedinţi, care ar trebui să se ocupe de găsirea şi aplicarea unui tratament. Speranţa moare ultima!

        

        

        

Ciocoii vechi şi... noi

         „ [...] Astfel, oricari ar fi reformele în cari se îmbracă viaţa publică şi orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este acelaşi ca şi în trecut. A-l boteza din nou pe un om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri. Singura schimbare, nu de esenţă, o aflăm numai în înmulţirea oligarhilor şi în înrăutăţirea lor. Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituţia a făcut din progenitura foarte numeroasă a acestora o pătură oligarhică şi mai mare. Pentru aceşti oameni există statul român. Ei îl stăpânesc şi-l esploatează; despre o ridicare a stării de cultură a poporului, despre îmbunătăţirea existenţei lui morale ori materiale nu e nici vorbă. Casa ţăranului e durată (n.r. construită) astăzi ca acum 500 de ani, plugul lui e acelaşi ca sub Mircea Vodă, pe când plugăria era o ocupaţie secundară şi păstoria cea dentâi. Iar deosebirile, câte sunt, sunt toate în rău. Pe lângă sărăcie se adaogă o degenerare din ce în ce mai simţită a rasei şi mână-n mână cu aceasta merge creşterea mortalităţii şi scăderea naşterilor.

Mariana Gheorghe - preşedinte Petrom

................................................................................................................................................

         [...] Care e cauza tuturor relelor acestora? Declasarea, nepotrivirea organizaţiei sociale cu starea economică şi cu stadiul de cultură a poporului. I se ia, i se tot ia, şi lui nu i se dă nimic în schimb. Pripa cu care s-au introdus reformele, netemeinicia lor, libertatea dată miilor de Caradale de-a trăi fără muncă din esploatarea claselor producătoare, lefuri şi sinecure, întreprinderi fără capăt de lucrări costisitoare fără nici un folos direct pentru mase, sutele de vagoane făcute pentru a introduce în ţară mii de consumatori străini împreună cu mărfurile lor, c-un cuvânt lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate din Cariadgii şi Basmangii, lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor şi pentru a le face traiul  cât de neted şi de moale în ţara nimănui, căci numai ca firmă mai e a noastră.

         Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşază în ţară. Cu timpul vor deveni poate cetăţeni buni ai acestui stat. Dar ca de dragul lor să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e neauzit şi neînţeles.”

                                                                 Sursa : Mihai Eminescu – Publicistică

         P.S. : Supărător de actual textul, nu?

Epoca de aur...

   În plină democraţie, devenim nostalgici după ... epoca de aur. Nu pentru că ar fi fost o perioadă fastă pentru noi, ci pentru că atunci cel puţin aveai cui să te plângi. Te plângeai tovarăşului secretar şi problema era ca şi rezolvată. Acum însă, doamna democraţie îţi oferă posibilitatea să te plângi oricui şi oricât... Cu ce folos  însă ?          

          Autorităţile locale zemesene, mână-n mână cu cele judeţene, încearcă din  răsputeri să ajute Petromul să iasă basma curată în cazul evacuării celor treizeci de suflete. Astfel, deşi reprezentanţii familiilor s-au întors la casele lor, de mai bine de o săptămână, prefectul, susţinut de şefii Jandarmeriei Bacău, susţine contrariul. Păi, cum altfel? Doar n-o fi... (aşa cum este de fapt), să raporteze situaţia reală din localitate. Cum să-şi pună mititeluţul de el funcţia în pericol, raportând situaţia disperată a unor oameni care trăiesc, de mai bine de opt luni, ca nişte animale hăituite de gonacii administraţiei băcăuane?De fapt, situaţia stă în felul următor: de pe data de 20.07.2011, oamenii s-au întors la casele lor, cu excepţia copiilor şi a persoanelor cu diferite afecţiuni medicale, şi au făcut cereri de rebranşare a locuinţelor la reţelele de energie electrică şi gaze de sondă (pentru că, de fapt, asta plătim de atâţia ani, ca proştii). În acest timp, „autorităţile” locale se tot ascund în spatele unor aşa-zise parteneriate, hărţuindu-i pe „sinistraţi” prin declaraţii mai mult decât tendenţioase, acordate cu nonşalanţă ziarelor locale.

         Haideţi să vedem în ce constă parteneriatul mult iubit... Este vorba de o „mânăreală” comunistoidă între Prefectura judeţului Bacău, Primăria Zemeş, Petrom- OMV şi Habitat Comăneşti. Acest parteneriat are ca obiectiv construirea de locuinţe pentru cei afectaţi de acumularea de gaze. Nimic rău până aici, veţi spune! Nu vă pripiţi..

Înainte de a construi ceva, e nevoie de... teren. Ori, până acum nu s-au propus decât variante nesustenabile, care au fost retrase atunci atunci când cei evacuaţi au cerut efectuarea unui studiu geotehnic. Se pare că, până la urmă, „binevoitorii” au localizat un teren, tot în localitatea Zemeş, undeva în spatele Şcolii Ştefan cel Mare. Oamenii au cerut iarăşi efectuarea unui studiu geotehnic, care să le garanteze siguranţa locuirii acolo. Ca răspuns, li s-a zis : „dacă vreţi studiu, plătiţi-l!”. Cu ce?

         În acest aşa-zis parteneriat, Primăria Zemeş ar trebui să suporte cheltuielile legate de autorizaţiile de construire, iar Prefectura să mijlocească obţinerea fondurilor guvernamentale necesare construirii a 60 m.p. din fiecare locuinţă evacuată. Restul materialelor, ar urma să fie „suportate” de către S.C. OMV-Petrom S.A.. Cu alte cuvinte, societatea de exploatare petrolieră, titularul de acord petrolier pe comuna Zemeş, ar scăpa basma curată, participarea sa la acest parteneriat dorindu-se a fi prezentată ca o acţiune umanitară şi nicidecum ca o recunoaştere a vinei, cu toate că expertizele efectuate indică clar responsabilitatea firmei pentru evenimentul petrecut în decembrie anul trecut.

         Mai mult decât atât, înainte de fiecare vizită efectuată la Zemeş, d-l prefect Scripăţ avea grijă să treacă pe la sediul societăţii petroliere, de unde-şi lua notiţe cu ceea ce trebuia făcut în vederea absolvirii gigantului de orice vină. Se zvoneşte că de modul în care va reuşi să scoată din încurcătură Petromul, va depinde cariera lui politică...

         Pentru că tot am ajuns la oameni politici, haideţi să vă oferim şi câteva nume care au promis marea cu sarea, dar nu au făcut decât să se folosească de sărmanii oameni pentru a mai obţine niscaiva favoruri de la societatea petrolieră: deputat Iancu Iulian (PSD), deputat Gherasim Vasile (PD-L), Berca Gabriel ( preşedinte organizaţie PD-L Bacău), Hrebenciuc Viorel ( deputat PSD). Dintre aceştia, cea mai mare notorietate o are, de departe, sforarul politicii româneşti, d-l Hrebenciuc. Acesta era prefect de Bacău, în momentul producerii alunecării de teren din 1992. Nimeni nu cunoaşte mai bine ca el dedesupturile înţelegerilor făcute atunci între autorităţile locale şi Petrom. De acestea a depins şi cariera lui politică. Ceea ce ştim este faptul că reprezentanţii familiilor evacuate s-au întâlnit cu domnia sa, în Bacău, la sediul partidului socialist. „- In 20 de zile se rezolvă!”. Asta se întâmpla acum mai bine de trei luni de zile.

         Cât despre d-l Berca, ce să mai spunem?  E de ajuns să îl priveşti în ochi (asta dacă reuşeşti) câteva minute...

         Să vă mai povestim despre cât de mult au fost ajutaţi oamenii de către preoţii din localitate? Mai bine nu, pentru că n-am avea ce să povestim. Până şi slujba efectuată, la rugăminţile familiilor evacuate, a costat 60 Ron. Singurul care a refuzat banii, a fost preotul din Pietrosu.

         Pentru a sintetiza puţin, în cele opt luni scurse de la evacuare, s-a încercat doar îngenuncherea celor 31 de suflete, nicidecum rezovarea corectă a problemei. Instituţiile publice au aplicat cu precizie chirurgicală directivele Petrom-ului, lăsându-i pe „sinistraţi” de izbelişte. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a ţinut cu ei... La ce bun? Ce-ar fi avut de câştigat, de pe urma lor?

         În loc de concluzii, vă oferim spre vizionare câteva imagini surprinse săptămâna trecută...

        

         

Aici sunt banii d-voastră!

          Pentru a mai tempera nemulţumirea ivită în sânul U.A.T. Zemeş, după postarea imaginilor în care uşile Primăriei erau, cu desăvârşire, închise, am hotărât că e timpul pentru o nouă analiză a veniturilor încasate de stimabilii petrecăreţi. Analizaţi-le şi amintiţi-vă că banii lor sunt, de fapt, şi ai noştri ! :)

•  Şelaru Ioan (primar)-  2815 Ron/lună, posesor al unui autoturism marca BMW.
•  Ciubotaru Emil (viceprimar)- 1900 Ron/lună, posesor al unui autoturism marca  HUNDAI( dacă e să ne luăm după declaraţia de avere completată chiar de domnia sa). Corect: HYUNDAI.   
• Dorneanu Dragoş Maricel (secretar)- 1700/lună, posesor al unui autoturism marca VW.
• Hârlea Anca (inspector)- 2316 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca LOGAN.
• Vinghiac Cristina (inspector)- 2225 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca NUBIRA.
• Vinghiac Mihai (referent ??)- 1500 Ron/lună.
• Lupu Iustina (referent)- 1002 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca LOGAN.
• Avram Ionela (referent)- 1166 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca DACIA.
• Avram Oana (referent)- 1522 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca LOGAN.
• Corcaci Liliana (referent)- 1279 Ron/lună.
• Şălaru Sorin Ştefan (referent)- 900 Ron/lună.
• Mocondoi Florentina (asistent social)- 1166 Ron/lună, posesoare a unui autoturism marca DAEWOO.

                P.S.: Sunt venituri destul de frumuşele, nu? 

                                                     

                                                             Sursa informaţiilor prezentate: www.zemes.ro

Şah la... autorităţi

        De Sf. Ilie, familiile evacuate s-au întors la casele lor... Nu pentru că S.C. OMV-Petrom S.A., autorităţile sau cine ştie ce samsari politici ar fi rezolvat problema acumulării de gaze, ci pentru că tăişul disperării şi al neputinţei i-a făcut să-şi înăbuşe instinctul de conservare. Astfel, cu mic, cu mare, începând cu orele 10.00, au descuiat uşile propriilor locuinţe şi au intrat în ele ca şi cum cele aproape opt luni de evacuare ar fi fost doar un coşmar din care, în sfârşit, s-au trezit. Cu excepţia locuinţei în care s-a produs explozia, celelalte case sunt locuibile, doar câteva covoare deranjate, pe ici-colo, mai amintesc de evacuarea în pripă efectuată în decembrie, anul trecut.

         Bineînţeles că, de la un asemenea demers, nu puteau lipsi cele două instituţii surori: Jandarmeria şi Poliţia. De data aceasta însă, d-l Mahu nu a mai venit... Mare păcat! Când ne obişnuisem şi noi mai bine cu înjurăturile sale birjăreşti, iată că superiorii l-au trimis în concediu de odihnă. În locul lui a sosit însă şeful Jandarmeriei, d-l Enache Vasile, care, după câteva discuţii mai aprinse cu „sinistraţii”, a revenit la sentimente normale, demonstrând că se poate şi altfel. Până la urmă, s-a înţeles ceea ce trebuie să înţeleagă orice angajat al Statului: sunt plătiţi din banii noştri să ne ajute, nu să ne pună beţe-n roate!

         Din partea U.A.T. Zemeş, venit direct de pe platourile de filmare a seriei Matrix, d-l viceprimar s-a chinuit să-şi afişeze ochelarii „Dolci Cabana” prin faţa celor evacuaţi, cerşind practic dreptul la o secundă de celebritate. În loc însă, a primit numai zâmbete ironice şi mesaje de încurajare, de genul : „ – Fă-te că lucrezi, Emile !”.

         Pentru a mai înmuia suferinţele prin care trec, oamenii au chemat şi preoţii din localitate, pentru efectuarea unei slujbe. În acest context, şeful Poliţiei Moineşti, d-l Margină Gelu, şi-a permis să trimită Postului de Poliţie Zemeş un fax prin care i se cerea şefului de post să vorbească cu preoţii în vederea anulării demersului creştinesc. Care va să zică, atât a gândit el, cu căpşorul ăla prea mic pentru o şapcă atât de mare, că n-ar fi rău dacă amărâţilor li s-ar lua şi dreptul la credinţă. Dar preoţii şi-au văzut de-ale ortodoxiei şi au făcut ceea ce trebuia făcut, ignorând delirul înfiorător al unui om care parcă a uitat că este om.

         Colac peste pupăză, la cererea autorităţilor, câţiva angajaţi E-ON Gaz, şi-au făcut apariţia în zonă, cu intenţia declarată de a face lumină în plină zi, prin efectuarea unor măsurători. Concluziile acestora vor fi anunţate în zilele următoare.

     
        P.S. : Ne intrebam cate demersuri disperate vor mai trebui facute pentru intrarea in normalitate.

        

        

        

        

        

Asfaltare made by Petrom

         Dacă n-au putut să-nfunde gurile familiilor evacuate, cu pământ, au încercat să-nfunde gropile drumului judeţean. Astfel, înarmaţi cu câteva lopeţi, câţiva angajaţi ai SC OMV- Petrom S.A., şi-au luat inimile-n dinţi şi, atent supravegheaţi de viceprimarul comunei, au trecut la „asfaltarea eco”. Trecând peste incertitudinea legată de provenienţa pamântului folosit pe post de bitum ( probabil că rădăcinile câtorva arbori au rămas iarăşi cu ochii în soare), nu am putut să nu ne amintim cu nostalgie şi de vremurile deloc îndepărtate când, aceleaşi minţi strălucite, înfundau gropile cu balastru din care, după o ploicică, rămâneau doar pietrele.

         Credem că este vorba, de fapt, de o „frumoasă” colaborare între două instituţii în care bate vântul schimbării şi care simt că trebuie să-şi joace ultima carte, bineînţeles, tot pe spinarea localnicilor. Nu ştim însă cine mai poate fi ameţit de teatrul ieftin jucat, pe de o parte, de o companie ale cărei utilaje au adus, de fapt, drumul în starea în care este acum, şi, pe de altă parte, de o instituţie bugetară preocupată doar să-şi cosmetizeze imaginea de instituţie incompatibilă cu interesele plătitorilor de impozite („stuchiţii”).
         

             P.S.:     Să le mai facem inimi rele familiilor evacuate spunându-le că d-l viceprimar, după fiecare şedinţă avută cu ele, dintr-un inexplicabil sentiment de simpatie, pentru firma de exploatare petrolieră, pune mâna pe telefon şi se spovedeşte directorilor societăţii? Nu, mai bine nu le spunem! :)

Si cu ei cum rămâne?

   Au trecut şapte luni de la evacuarea  a nouă familii... Între timp, autorităţile au mimat căutarea unei soluţii, sprijinindu-şi cizmele de grumazurile celor 31 de persoane evacuate şi cotrobăind prin frigidere după sticlele cu bere. Unde mai pui că, parte dintre funcţionarii publici locali, strâmbă din nas atunci când vreunul dintre „sinistraţi” îndrăzneşte să treacă pragul Primăriei cerându-le ajutorul, ca şi cum ei ar fi puşi acolo de Dumnezeu. 

         De acest lucru se plâng, în fiecare zi, din ce în ce mai mulţi plătitori de taxe şi impozite, care s-au săturat să fie trataţi , în cel mai bun caz, cu indiferenţă de cei care sunt plătiţi, din bani publici, nu să bea şi să „behăie” bancuri vulgare ci să-i ajute... Mai are rost să vă mai amintim, stimaţi funcţionari publici ai U.A.T. Zemeş, că sunt printre voi oameni persoane care nu au dat niciun examen pentru ocuparea posturilor călduţe?               

         Primăria Zemeş este plină de referenţi, ingineri, inspectori ş.am.d., mai mult sau mai puţin închipuiţi, care ar trebui, printre multe alte lucruri, să întocmească proiecte prin care să atragă fonduri europene. Realitatea însă o ştim cu toţii: jumătate dintre ei abia dacă ştie sa pornească un p.c., un sfert ştie să-l pornească dar numai pentru a juca poker sau solitaire online, iar restul trebuie să-i suplinească pe primii.   

        Revenind la amărăciunea familiilor evacuate, se pare că expertizele, efectuate pentru identificarea vinovaţilor, ar „arăta cu degetul” spre firma care administrează zăcământul petrolier ( S.C.OMV- Petrom S.A.)  şi ... autorităţile locale. Aceste lucruri se ştiau de mult, expertizele confirmându-le doar. Nu putem să nu ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă, Doamne fereşte!, explozia ar fi avut loc în şcoală. Probabil că n-ar mai fi fost picior de omv-ist sau de funcţionar public, în localitatea Zemeş! Aşa, cu „doar” nouă familii afectate, ambele instituţii îşi permit să se joace, pasându-le între ele cu seninătate şi superioritate,atitudini  izvorâte din sistemul nefuncţional în care ne zbatem, de mai bine de 20 de ani. 

        

S-au născut de ziua lor ...

       Timpul este relativ... Albert Einstein a demonstrat acest lucru. Suntem siguri că funcţionarii publici ai U.A.T. Zemeş au auzit (de citit nu poate fi vorba) de legea relativităţii şi şi-au adaptat programul de serviciu după aceasta. Altfel cum s-ar explica încuierea uşilor unei instituţii publice, pentru un bairam, cu cel puţin o oră mai devreme decât ar fi fost normal? Probabil că dorinţa de a experimenta relativitatea, pe banii contribuabililor, a făcut ca, în jurul orelor 15.00, din interiorul Primăriei, să nu se audă decât gălăgia produsă de funcţionarii chercheliţi care se căzneau, în jurul sticlelor cu bere, să se compătimească reciproc pentru munca asiduă depusă în folosul comunităţii.

          Dacă nu ştiaţi încă, edilul localităţii este într-un meritat concediu de odihnă (cel puţin aşa crede dânsul), atribuţiile sale fiind preluate de către cel supranumit „Ludovicel” ( pentru capacitatea supraomenească de a „aranja” totul în urma lui), respectiv viceprimarul Ciubotaru Emil. Nu spunem că asemenea activităţi bahice nu s-au organizat şi sub oblăduirea stimabilului primar, ci doar că, spre norocul său, au fost niţel mai subtile, uşile Primăriei nefiind încuiate, iar funcţionarii publici erau nevoiţi să răspundă solicitărilor plătitorilor de taxe şi impozite, indiferent de starea apăsătoare în care se găseau. E drept că nu era decât o mască aşezată cu mâini tremurânde pe faţa administraţiei publice zemeşene, dar parcă totuşi mai îndulcea usturimea sfidării.

            Genial ( pacat ca nu a fost inregistrat) a fost însă dialogul purtat în sediul U.A.T. Zemeş de localnicul care ne-a trimis imaginile, pe adresa de e-mail a blogului, cu unul dintre poliţiştii comunitari, aflat „la datorie”, lângă sticlele cu bere:

      Localnicul : „ - Ce naiba faceţi aici, cu uşile închise?”

      Poliţistul comunitar: „ – Ai grijă cum vorbeşti, pentru că eşti într-o instituţie publică!”

      Localnicul: „ – De asta mirosiţi toţi a băutură?”

      Poliţistul comunitar: „ - ......................................................” ( linişte deplină).

     

           

Săracă ţară bogată...

      Expresia « românii au talent » a fost rostită de-atâtea ori, sub o formă sau alta,  în existenţa milenară a poporului român (inclusiv « românii are talent, mâncaţi-aş!»)  încât pare să devină un clişeu de care, tot mai des şi tot mai mulţi dintre noi, încercăm să ne debarasăm. De ce? Probabil pentru că situaţia economică a ţării este aşa cum este şi pentru că cei care ne conduc ( marinari, ebe, boci, titişori, luluşori, doreli ) fac orice altceva (delapidări, falsuri în declaraţiile de interese, în declaraţiile de avere, promisiuni abracadabrante etc.) numai ceea ce trebuie pentru " propăşirea spirituală şi materială " a poporului român, nu! Ni se mai zburleşte parcă puţin părul doar atunci când auzim imnul ţării intonat în cinstea cine ştie cărui sportiv care s-a încăpăţânat să iasă din tiparul "gogoşăresc" în care ne zbatem, zi de zi, fără a fi măcar conştienţi de asta. Deşi ne e frică să o spunem, tindem să devenim un neam de «cogealaţi» (purtători de gel în freză) care vibrează numai la manele, pitici şi profesoare porno şi, nu în ultimul rând, la declaraţiile rom(ân)ului Vanghelie care « ejaculează » în direct :

        Cu toate acestea, mai există şi concetăţeni care chiar au talent şi care se fac remarcaţi ( unde în altă parte?) în străinătate.Asta pentru că la noi primează circul şi dragostea de patrie « behăită » într-o finală a unui concurs ce-ar fi trebuit să premieze talentul. Poate că, înconjuraţi de atâţia behăitori , am uitat să mai recunoaştem "frumosul" şi talentul celor care încă le mai au.

        Pentru edificare vă oferim spre vizionare şi spre comparare clipul cu câştigătorul ediţiei din România a emisiunii " Românii (n-)au talent! " şi clipuri cu concurenţi români în cadrul aceluiaşi format de televiziune, dar în alte ţări :

                                              

                                                            România

                                                      Norvegia- Bogdan

                                                     Germania- Petruţa

                                                     Spania- Florin

P.S.: Credem că sloganul emisiunii ar trebui adaptat astfel : " Românii au talent în afară pentru că în ţară nu au loc de « cogealaţi » !".