marți, 4 ianuarie 2011

'' Ca-n viaţă ..."

     Iarna cu dinţii ascuţiţi de ger a sfidat problemele cotidiene şi a adus pe ţinuturile zemeşene bogăţie de fulgi şi temperaturi scăzute atât cât să le priască localnicilor sărbătorile . Farmecul ei a mai scăzut odată cu trecerea Crăciunului şi Anului Nou .
    Au plecat , cine ştie unde , ţipetele godacilor ameninţaţi cu înjunghierea şi stresul gospodinelor pentru pregătirea mesei de Crăciun . S-au stins emoţiile copiilor aşteptându-l pe Moş Crăciun , au devenit ecou îndepărtat colindele cântate de copii , iar noaptea de revelion s-a împărţit în zeci de fotografii ca şi oglinda spartă în zeci de cioburi.
    Momentele plăcute ale sărbătorilor din decembrie 2010 , zilele , din aceeaşi lună, triste şi încărcate de suferinţă pentru unii , s-au suprapus într-un bulgăre de zăpadă pe care iarna îl va purta cu ea şi vor rămâne cu noi urmele pe unde acesta a trecut . S-au dus nopţile de spaimă , nopţile de emoţie , nopţile de distracţie şi de fericire.Au mai rămas nopţi de iarnă şi nopţi de veghe pentru cei ''aleşi''...Toate trec şi se repetă odată cu noi , oamenii. 

Florin Chilian - Ca-n viaţă
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

      P.S. :
Popii au conturi in banca, cerurile nu-i incap,
Oficiaza cununia intre Dumnezeu si drac.
Ca-n viata, nu ne mai boteaza pruncii,
Mortu-n casa ti-a ramas daca nu le bagi degraba in sutana un plic gras.
Ca-n viata, popii umbla cu masina pe cand tu un biet magar, 
Astepti binecuvantarea intr-o balta pe trotuar.
Ca-n viata, putini au ramas cu harul de-a ti-l da pe Dumnezeu,
Atunci cand te rupe viata, alinarea vine greu.
Ca-n viata, Dumnezeu e pus la banca, sta in cont bine pazit; 
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit.
Ca-n viata, Dumnezeul lor e banul, care Fiul a tradat,
Au vandut pana si taina popo, popo ochi de drac.
Ca-n viata, au ramas parinti cucernici, prea putini si prea adesea,
Ei le-au sfaramat altarul, Doamne, lacrimi au cules.
Ca-n viata, in biserica din suflet, unde fug cand e prea greu 
Vor sa puna guvernantii impozit pe Dumnezeu.
Ca-n viata, uite! Are popa vila, are barca cu motor,
A uitat ce-i umilinta, raiul sta in curtea lor.
Ca-n viata, nu ne mai ajung argintii, pretul vanzarii a crescut;
Se-nneaca-n lacrimi sfintii, ne-intoarcem la inceput.
Ca-n viata, plange sus in cer Maria lacrimi pe icoana noastra, 
Se mai nasc minuni pe lume, cine sa le-mpartaseasca?
Ca-n viata, se-nchide-altaru-n suflet, ramai incuiat pe-afara,
Numai da nimeni lumina, Doamne, pentru a cata oara?
Ca-n viata, fariseii rad in strana, lumina-i franta pe cruce, 
Sub un munte de pacate, Doamne, cum le mai poti duce?
Ca-n viata, sta Andrei privind prin geamuri colorate-n Voronet, 
Noi ne cumparam iertarea, Doamne, toate au un pret.
Ca-n vïata..."
  
 P.P.S. : prietenii ştiu de ce ...

2 comentarii:

  1. "Au ramas parinti cucernici prea putini si prea ades
    Ei le-au sfaramat altarul, doamne, lacrimi au cules."
    Ehe, cata dreptate are!!!
    Asa ca ne-a ramas sa fugim "in biserica din suflet".

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi aceasta e din ce în ce mai greu de găsit ...

    RăspundețiȘtergere