sâmbătă, 9 octombrie 2010

Revista revistelor ...

    Ca lumea avea mai multa imaginatie , in trecut , asta nu-i o surpriza ... Totusi , putini dintre d-voastra , si-ar putea inchipui ca
patru oameni de cultura ( Aurel Baranga , Gherasim Luca , Paul Paun si Jules Perahim ) ar putea concepe o revista cu un titlu mai aparte , asemanator celui dat de Creanga " povestii povestilor " , si anume  , ma scuzati , " Pula " . Aceasta publicatie a aparut in anul 1931 fiind imprimate 20 de exemplare , dintre care doar 7 au fost distribuite . In interiorul revistei se afla o fotografie cu doi dintre autori , bineinteles in pielea goala , sub care se poate citi textul : " redactorii sefi ai revistei PULA la lucru " .



      Unul dintre exemplare i-a fost trimis istoricului Nicolae Iorga ( profesorul lor ) cu dedicatia : "   - Tu ai ?  - N-ai ! " . Acesta , se pare , ca nu prea a gustat gluma ( Iorga fiind recunoscut pentru ursuzenia lui ) reclamandu-i pe cei patru pentru continutul pornografic al revistei . Drept urmare , nazdravanii , ajung la tribunal si stau cateva zile dupa gratii . O contributie majora la editarea revistei a avut-o si Geo Bogza  , cel considerat a fi fondatorul ei .
    Acelasi grup de tineri entuziasti si-a pus semnatura si pe o a doua publicatie a vremurilor de atunci intitulata simplu :  " Muci "  , sub al carei titlu se poate citi : " Pentru ca nu purtam fuduliile in tabachera , ne intitulam GRUPUL MUCOSILOR " . Desi Geo Bogza era divinizat de tinerii sai prieteni , nu lipseau intepaturile , acestuia fiindu-i adresata urmatoarea propozitie : " A sosit o sonda de la Bustenari cu petrol in testicule : Geo Bogza " .
    La final va propun spre lecturare un pasaj din poemul " Invectiva " al aceluiasi Geo Bogza , poem pentru care istoricul Nicolae Iorga a cerut si judecarea acestuia .


" Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fără voia mea
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când
m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă
să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide
şi automobile
Aici eram numai eu şi servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.
Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş
murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lenjeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu